Visăm

Cel mai mare viciu al omului au fost mereu visele.
Omul mereu visează, visează la ce are sa vina, visează la ce ar fi putut face in trecut si se visează in prezent prin modul in care este perceput de ceilalți. Omul își creează propriile-și iluzii in care se scufunda si rămâne acolo pe cât posibil, pana il loveste  iminent realitatea.
Si tu ai visat si eu am visat, cu toții visam, dar nu avem aceleași vise. Lucrul frumos in actul de a Visa este dat de puterea fiecăruia de a își modela propria lume. Mintea umană diferă colosal de la persoana la persoana si cu atat mai mult diferă visul fiecăruia despre ceva fata de visul celuilalt. Dar, toate aceste vise sunt combatute rece de adevăr. Nimeni nu visează la adevăr, daca ceva ar fi adevărat nu am mai avea de ce sa visam. De aceea 'visatorii' sunt mai dezamăgiti de multe ori de prezent decat cei care nu au curajul sa își dea frâu liber imaginatiei, cei care accepta totul asa cum este si nu mai pot spera la nimic.
Sincer, cum este mai bine nu poți stii, sa fii dezamăgit de neajunsuri sau sa le accepti ca si cand este exact ce ti se cuvine. Dar aici, am sa vin cu un mic citat : 'Problema oamenilor nu este ca au idealuri prea marețe si nu le ating, ci ca ele sunt prea scăzute si ajung la rezultat'. Eu merg pe ideea asta, pe ipoteza ca macar o parte din lumea fiecărui visator, intr-o zi, va ajunge realitate. Nu va fi ușor, si din fericire pentru cei ce ajung sa își îndeplinească visul, mulți renunța pe parcurs, consolandu-se, devenind astfel mai ușor pentru cei ce nu își pierd vointa.
'Design your own Universe by thinking.'