Alone

In fiecare zi esti inconjurat de oameni, sufocat de pareri, obosit de linguseli, enervat de comantarii, dar niciodata nu esti singur. Mereu apare din senin cineva langa tine,si cu sa fara voia ta ajungi sa pierzi momente bune cu el, placute sau apasatoare, dar oricum ar fi esti in prezenta cuiva. In prezenta cuiva te schimbi, voluntar sau involuntar, mai mut sau mai putin, dar este greu sa fii intr-o stare dezinvolta continua, sincera cu toata lumea. Iti cladesti piesa cu piesa un zid format din cinism si ironie menit sa te distanteze de ceilalti, astfel incat sa pastrezi langa tine doar doua-trei persoane langa care iti este cel mai usor sa fii 'tu'.
 Singuratatea face, de fapt, parte din fiecare. Unii o cauta, altii o evita, in functie de caz. Imi este sincer mila de cei care fug de ei insisi, care fac tot ce pot sa gaseasca lucruri de facut ca sa nu se simta singuri. Toti percep aceasta singuratate ca pe ceva rau, ca pe o teama dintr-un colt al sufletului de care trebuie sa fugi. Nu vad motivatia acestui fapt, sa cauti mereu sa iti cupi tot timpul pentru a nu mai avea timp sa te gandesti la tine sau la altele. Sunt doua posibilitati, ori nu poti sa te cunosti si nu ai mintea deschisa pentru a vedea ce se intampla, ori iti este frica sa te pierzi in ganduri ireversibile.
Sa ai prieteni si oameni pe care pretinzi ca te poti baza te face sa te simti in siguranta, dar in fond, tot singur esti. De la clipa cand te nasti la momentele indoielnice, serile tarzii, sau in momentele cand 'dai nas in nas cu viata' esti tot tu, tinand in mana sforile vietii tale, restul... Restul este o iluzie, o fantasma care iti creaza o senzatie de atasare pentru ca nimeni nu poate supravietui cu gandul ca este singur pe lume, oricat de adevarat ar fi. Esti media oamenilor pe care ii cuosti si a cartilor pe care le citesti. Trebuie sa ai grija cu cine stai si in cine iti pui si cea mai mica farama de incredere pentru ca asta te influnteaza si pe o perioada mai lunga ajunge sa te defineasca,asa ca iti ramane decat sa nu te pierzi pe tine, sa treci prin curentul molcom de oameni neuitand de unde ai plecat, cine esti, si unde vrei sa ajungi.