Excelenta nevazuta

Am plecat de la ideea comuna ca (,) "Ca oameni noi stim, vorbim multe lucruri, dar prea putini stiu si scriu din adancuri."
Gandindu-ma la asta am ajuns la lucrul despre care vorbesc acum, este ceva ce am numit excelenta nevazuta. Am numit asa fiecare particularitate pe care nimeni nu o observa la anumite lucruri, privind imaginea de ansamblu ce nu impresioneaza pe cat ar trebui. Sunt imagini percepute succint de retina umana a zilelor de azi, dar, care ascund in ele un univers intreg, sunt peisaje nefocalizate inca de perceptorii umani, pline de lumina si originalitate, sunt sunete melodioase ignorate in favoarea zgomotului cu care am fost obisnuiti. Este o lume intreaga dincolo de bariera ochilor deschisi doar pe dinafara.
Sunt bariere si prejudecati create de un subcontient preformat si predispus la frumusetea artificiala si la realizarile si bucuriile superficiale. E greu sa depasesti bariere. Cel putin pentru mine intotdeauna a fost din simplul motiv ca niciodata nu a fost usor sa trec de stadiul negarii acestora. Pentru om cea mai grea nu este nicidecum schimbarea, ci acceptarea conditiei la care si-ar dori sa nu apartina. Sa constientizezi ca pana in momentul trezirii la realitate, momentul depasirii barierelor, momentul in care ajungi sa intelegi esenta si nu aparenta, sa observi excelenta nevazuta a lururilor; ai fost orb si te-ai cufundat in nimicuri si bucurii trecatoare, ca ti-ai tinut mintea ocupata cu tot ce puteai doar pentru a nu te concentra asupra spiritului si pentru a nu simti singuratatea ce vine odata cu acceptarea - asta este partea cu adevarat grea.
O renastere, o reinnoire, o schimbare temperamentala sau cum o numeste fiecare este ceea ce oricine are nevoie pentru a isi readuce cateodata sistemul de valori la standardele impuse de mintea sa, care, cateodata, se pierde in multime, cand imagine devine neclara si vezi doar ansamblul gri-bej in loc sa observi particularitatile fiecarui lucru in parte, in nuante vii.