Antidot

 

Ce zi frumoasa: e cald, aerul este uscat, totul e linistit, calm ,dar nu va dura mult, pentru ca ce e frumos nu dureaza mult. Se vad norii ce se apropie lent , niste nori albi imaculati ce se misca incet pe bolta cereasca . Este foarte cald, chiar daca te plimbi nu poti sa simti nicio adiere de vant. Ma asez pe o banca, stau ,stau si  cad  pe ganduri, pierzandu-ma in mine.Inainte sa imi dau seama simt cum vantul incepe sa adie incet si vad norii ce si-au inchis acum culoarea apropiinduse din ce in ce mai rapid. Ma ridic de pe banca si incep sa ma plimb, merg incet cotinuand sa gandesc ,inca pierdut printe amintiri, merg incet, simt un fior rece trecandu-mi exact prin mijlocul pieptului, imi revin si simt cum ploaia incepe sa cada, udand incet pamantul insetat. Lumea pleaca de pe strada, se grabeste , fuge , se ascunde, dar de ce sa te ascunzi de ploaie ?Ploaia e atat de frumoasa, atat de rece, atat de sincera… Picaturile de ploaie cad prin fata mea, imi curg incet prin par si imi racoresc sufletul. Continui sa merg si acum nu de-a lungul trotoarului ingust ca pana acum , ci pe mijlocul strazii, aburii incep sa iasa din strada fierbinte, oamenii intra cu totii in case si soarele se ascunde infricosat dupa nori. Siruri de apa cad , cad continu , picaturi limpezi de apa spala fata lumii . O ploaie din ce in ce mai cristalina, mai sincera , mai rece vine din ceruri. Simt frigul pe piele il simt pana in oase, pana in inima, pana in suflet. Ploaia puternica ma face sa plec capul, sa vad oglinzile de apa ce sunt imprastiate pe drum . Rauri de apa curg de-a lungul strazilor pustii ,norii isi descarca furia pe pamant, satui de ce au vazut si ce au auzit cat au colindat lumea. Aceasta nu mai este doar o ploaie si acestia nu mai sunt niste nori oarecare , e o ploaie dura, dar calma, o ploaie care te ingheata pana in adancul sufletului ,dar totusi calda, norii se razbuna dulce cu o ploaie din ce in ce mai calma, o ploaie ce a racorit totul , o ploaie ce a calmat spiritele involburate, ce a udat pamantul insetat si i-a ajutat pe cei care nu s-au ascuns de ea. Dar putini sunt aceia care cand ploua pleaca sfiosi capul si strabat strazile gandindu-se bine , pentru aceia ploaia a venit si i-a scapat din habitatul monoton si pentru cei ce o asteapta va veni mereu cand e nevoie de ea sa calmeze firea umana.